2nd Generation |

Studenta, 20 de ani, Victoria, Republica Moldova…..acestea ar fi unele din cuvintele cheie care m-ar caracteriza intr-o prima etapa ca personalitate.

Eu, Victoria Apostol sunt studenta in anul II la Stiinte Politice, SNSPA, Bucuresti.Sunt originara din Republica Moldova si anume acesta realitate m-a determinat sa aplic pentru proiectul “Europa for all?”

Ideea de teatru, miscare si perioada lunga de desfasurare a proiectului au constituit motivatiile de aplicare.Sincer, ma asteptam sa fie un proiect ordinar….participare…finisare si despartire.Insa sunt dezamagita placut, deoarece asteptarile mele nu s-au realizat.

“Europa for all?” reprezinta pentru mine o parte din viata mea de zi cu zi.Participarea la acest proiect m-a ajutat sa inteleg asteptarile bastinasilor fata imigranti si sa apreciez obiectiv relatiile dintre acestea.Am trait moment de neuitat datorita acestui proiect.Mi-am amintit de valoarea cuvantului CASA, deoarece fiind coplesita de grijele vietii din Romania preferam sa uit notiunea sentinemtala acestui loc.

Atmosfera, organizarea, coordonatorii ar merita nota 10 daca as fi profesoara, insa asa cum nu sunt le voi cuantifica “unice”.Prietenia,deschiderea, amabilitatea, zambetul sunt doar unii dintre nourasii de pe cerul “Europe for all?” ce apareau la fiecare intrunire.

Uneori nu stiu cum sa ma consider : imigrant sau roman de peste Prut? E o dilema ce mi-o creeaza oamenii din jur, insa pe care eu prefer s-o dizolv in felul urmator : sunt imigrant din punct de vedere teoretic,deoarece vin dintr-o alta tara, insa in practica sunt romanul de peste Prut.Vorbesc limba romana, sunt de etnie romana, locuiesc in Romania- prezinta adevaruri ale personalitatii mele de care sunt mandra.

Multumesc Asociatiei BARAKA pentru faptul ca m-au acceptata ca participant la proiectul dat si mi-au oferit sansa sa-mi mai cunosc personalitate.Acum stiu cine sunt, de unde vin si-ncontro ma indrept!!!!

Cu siguranta aceasta a fost unul dintre cele mai importante proiecte la care am avut ocazia sa particip. Odata cu primele seminarii, am simtit cu adevarat ca pot relationa cu intreaga echipa. A fost un moment in care am realizat ca vom reusi sa ajungem la un rezultat concret. Consider ca se produsese o schimbare, devenisem o super-echipa!

Unul dintre cele mai importante momente din cadrul proiectului, pentru mine, a fost decizia de a lua cateva interviuri imigrantilor. A fost o experienta extraordinara, prin care am reusit intr-adevar sa intelegem subiectul pe care noi il abordam. Am aflat povesti de la colege de liceu sau de la persoane de pe aceeasi strada cu mine. Sunt persoane pe langa care treceam zilnic si cu toate acestea nu le cunosteam deloc. Pentru multi dintre ei, Romania nu este numai atat cat consider sau realizez eu. Romania reprezinta o salvare. Eu nici astazi nu am o parere bine definita cu privire la tara mea, insa ei cred cu adevarat in tara noastra.

Am inteles ca schimbarea nu se produce in cadrul unei societati, de undeva de sus, odata cu scrierea legilor sau promovarea conceptelor, ci de undeva de jos. Schimbarea are loc in restaurante, in cofetarii, la parterul blocului. Am avut ocazia sa vorbesc si sa aflu opinii. Nu prin internet, procente sau rapoarte, ci direct si concret mergand pe strazile Bucurestiului.

Pentru mine, implicarea in acest proiect a fost un lucru foarte frumos. Pot sa spun ca cele cateva ore de somn  din weekenduri au meritat sa fie sacrificate. Am cunoscut niste oameni minunati alaturi de care seminariile au devenit vesele si colorate. Am ajuns sa dezbatem teme si sa lamurim intrebari care pana acum nu aveam cu cine sa le discut, si care pur si simplu ramaneau suspendate in mintea mea.  Totusi  problema imigrantilor este cunoscuta de putini, si intelesa  de si mai putini. Putini isi spun povestile, si aleg sa pastreze in sine acei stropi de iubire, regret si dor fata de ce au lasat in urma. Impreuna cu Baraka am ascultat si am spus povesti culese de la cei mai diferiti oameni. Am incercat sa intram in pielea lor si sa simtim si noi ce au simtit ei candva. A fost o experienta grozava! genul de proiect care sterge barierele de nationalitate, limba, religie, varsta; te face sa eziti putin si sa te gandesti si la ce se intampla in lume, nu numai la ce vezi sub nas. Thank you guys for making it happen!

Sunt incantata ca am participat la acest program pana acum si sper sa pot participa in continuare.Sunt bucuroasa pentru ca m-ati selectat si pentru ca v-am cunoscut, am petrecut timpul impreuna si am invatat atatea lucruri noi si interesante alaturi de voi. Asta ma convinge inca o data ca omul cat traieste invata si ca niciodata nu esti prea “mare” penru a te juca. Consider ca exercitiile de autocunoastere si de cunoastere in grup au fost cele mai interesante pentru ca mi-au solicitat ceativitatea, si m-au apropiat foarte mult  de ceilalti paticipanti, gasind similitudini intre povestile noastre: spre ex cel cu numiti 3 momente marcante din viata voastra si interpretati-le prin mimica, sau numiti 3 obiecte care va reprezinta si ce spun ele despre voi, mergeti pe teren,cunoasteti oameni si apoi scrieti-le povestile. scrieti tot ce ati simtit in legatura cu acea persoana, situatie, senzatii, etc.In ceea ce ma priveste pot sa zic ca mi-a imbogatit foarte mult cunoasterea de sine, cred ca este un exercitiu folosit de scriitori care ma intereseaza cu atat mai mult cu cat mi-ar placea sa folosesc aceste tehnici de scris.

Mi-au mai placut apoi exercitiile dar ne-au testat si limitele(exercitiul de incredere sa mergi cu ochii inchisi ghidat de o persoana) care presupuneau creativitate, imaginatie precum povestile pe care a trebui sa le construim si pentru care a trebuit sa alergam pe teren, sa abordam persoane necunoscute, sa scriem , sa ne batem capul cu a gasi frazele care sa reprezinte cel mai bine.

Prima data nu m-am speriat prea tare, pentru ca , avand experienta sondajelor de opinie, credeam ca o sa-mi fie usor sa abordez persoane necunoscute si sa le intreb de sanatate. La fata locului am descoperit ca nu e deloc simplu sa spui: hei, prietene, dupa fata nu pari roman, nu vrei sa-mi spui povestea ta? cu atat mai mult cu cat pentru a afla o poveste este nevoie de mult tact.  Insa a fost o experienta educativa si pozitiva, pentru ca am invatat cat e de importanta colaborarea in echipa si ca uneori, cand sunt 2, puterea creste. Ii multumesc Ioanei pe aceatsa cale pentru ca a stiut sa-mi suplineasca lipsurile.